The Disintegration of the Persistence of Memory, 1952/54
asta desigur cand nu ma alearga astia dintr-o shedintza in alta...traiasca shedintzele ca te mai impiedica un pic sa gandesti si iti dau un pic de timp sa respiri...timpul...de fapt de aici mi s-a tras...
si ca sa fiu sincer pana la capat trebuie sa ii multumesc lui Greg si Vantze pentru o admirabila plimbare prin montmartre...nu v-am spus inca? urasc parisu'...o sa mai auziti afirmatia asta de la mine...mai putin coltul ala care sincer nu stiu ce cauta in paris cand de fapt apartine unui alt loc... multumiri si multa dragoste Vantze pentru o si mai memorabila calatorie in trecut...parca eram din nou noi, cei din liceu, plimbandu-ne prin bucurestiu' pe care il iubesc (nu ca pe paris pe care il urasc...:) sau ascultand muzica in biblioteca din fata liceului sau nu stiu ... facand ce faceam noi cand aveam 16 ani...
spuneam de timp...cate ceva... cand ne plimbam noi prin montmartre si am promis ca dupa expozitie o sa spunem fiecare ce ne-a placut...desi erau foarte multe de admirat...alice...La Femme En Flambe .... ei bine eu m-am lipit de timp ... probabil mi s-a parut si un pic ciudat ca dupa ce tocmai vorbiram de timp sa vad ca si pe altii i-a durut...si acu fug ca dimineata la 8 am alta shedintza...ce ti-e si cu shedintzele astea...
2 comentarii:
It's funny, how time slips away...
"Poza la care mă zgâiesc eu la servici toată ziua." Toată ziua? Da de lucru nu aveţi chiar deloc?
nu stiu frate cum e timpul...nu e clar cine curge, el sau noi...de munca ce sa mai zic...nu spusei ca lucrez?...din shedintza in shedintza...:)
Trimiteți un comentariu