De ziua Ei

haide sa vorbim
despre fericire
ai spus tu azi.
un subiect delicat...
fiind insa ziua Ei
am fost de acord.

fericirea incepe in unul
spun eu.
mai intai mi-ai dat dreptate,
dupa doar o secunda
mi-ai zis insa ca ai intalnit
si oameni fericiti in doi.

unul este cel mai important
zic eu...
doi sunt deja prea multi
pentru a te putea bucura
in tot.
eu am vazut un om,
ai continuat tu hotarata
care desi era singur,
era fericit in mai multi.
hranea niste pesti si
cu bucatelele mici de paine
isi impartea fericirea cu altii.

sigur ca se poate
am raspuns eu.
poti sa imparti din fericire
cu altii
insa ce dai
sunt numai firmituri.

Dialog?

ieri mi-ai vorbit
prima oara.
cuvintele
rostogolite usor,
peste mese,
erau atat
de aproape,
incat le puteam
rasfira
printre degete.

vocalele rotunjite
de cate un zambet,
umpleau tacerea
si spatiul,
cu clinchetul lor.
Pana si timpul
picura, sincopat,
in ritmul
respiratiei tale.

gandurile dureau,
nu se lasau spuse.
eram suspendati
amandoi,
intr-un monolog.
atingerea mainii
si conversatia
a durat
doar o clipa,
si noi
am plecat.

competitie

m-am gandit sa te provoc
la o intrecere,
imi spuse ea razand.
sa vedem cine ajunge primul
in visul celuilalt!
e simplu, am raspuns eu
alergand spre tine.
cand am intins mana
sa iti ating obrazul,
mi-am dat brusc seama ca tu
deja ai castigat.

Conversatie cu Selina...te iubesc infinit

Painting Title: The Persistence of Memory, 1931

Conversatie cu Mira amestecata cu tristete

astazi a nins cu lacrimi albe,
picurand incet pe asfaltul murdar.
drumurile se intersectau
dupa care intrau pe sub apa
ca sa iasa din nou si apoi sa se desparta.
cate un zambet mai aparea
pentru ca apoi ... sa fie sters de tacere.

ce o sa fie maine? se intreba Alice
continuand joaca...
unu, doi, trei, patru.
te iubesc mult spuse el...
te iubesc patru spuse ea -
patru fiind cel mai mare numar
pe care il invatase.

D

Alice in Wonderland

stangul, dupa care dreptul

stangul, dupa care dreptul
astazi am facut primii pasi
pe hartie,
un pic tremurat si nesigur,
dupa atatia ani de tacere.
nu stiu, cine m-a impins?
a fost probabil vantul,
sau o mana prietenoasa,
sau nestiutoare?
acum imi este frica....
sa ma opresc.

mai am de mers o vreme
pana sa incep sa alerg
ma impiedic inca,
la fiecare pas.
incerc sa imi aduc aminte,
cum era?
stangul, dupa care? dreptul, dupa care?
nu mai stiu, insa mecanic
repet: stangul, dupa care dreptul,
si din nou...
ma trezesc ca nu mai sunt in acelasi loc,
ma minunez, si ma bucur.
stangul, dupa care dreptul

my first words in english...

frozen

icicles on my roses
shades on my leaves
sun is still shinning small doses
of hope in my dreams...
D

tried my hand a bit...kinda rusty...:P

2008 last day...we won't miss you

looking forward to next one...has to be better.... Wait... don't I say that each year?? I will change it then... has to be different.... drops of italian music are around me... celentano... there is something between us and italians (culture, feelings... history)... for those with a bit of latin understanding should not be too difficult to understand:

L'Infinito
Giacomo Leopardi (1798-1837)


Sempre caro mi fu quest'ermo colle,
E questa siepe, che da tanta parte
Dell'ultimo orizzonte il guardo esclude.
Ma sedendo e mirando, interminati
Spazi di là da quella, e sovrumani
Silenzi, e profondissima quiete
Io nel pensier mi fingo; ove per poco
Il cor non si spaura. E come il vento
Odo stormir tra queste piante, io quello
Infinito silenzio a questa voce
Vo comparando: e mi sovvien l'eterno,
E le morte stagioni, e la presente
E viva, e il suon di lei. Cosi tra questa
Immensita s'annega il pensier mio:
E il naufragar m'è dolce in questo mare.


For those without latin...:P here is the translation made by A. S. Kline

The Infinite

It was always dear to me, this solitary hill,
and this hedgerow here, that closes off my view,
from so much of the ultimate horizon.
But sitting here, and watching here,
in thought, I create interminable spaces,
greater than human silences, and deepest
quiet, where the heart barely fails to terrify.
When I hear the wind, blowing among these leaves,
I go on to compare that infinite silence
with this voice, and I remember the eternal
and the dead seasons, and the living present,
and its sound, so that in this immensity
my thoughts are drowned, and shipwreck
seems sweet to me in this sea.

Epoca rusa

Am intrat in epoca rusa, filme, carti si muzici...fete si baieti...:)
Si ca tot eram pe acolo ma gandii sa va arat si voua o mica parte din insula pe care sunt io acu', si cea mai nimerita ilustratie e tanarul Vladimir Vysotsky

There is ice above me and below...

There is ice above me and below,
Thus what have I—to break the bottom or the top?
Of course, to go up, and hope
On our near meet, and do my job.

Ice above me, do give me way and split!
I’m all in sweat like the tiller at work.
I’ll soon be back to thee, my dear,
Remembering all, even old songs.

My time of life is only forty-two years,
And I’m saved by thee and the King.
I’ve gotten what to sing before the Merciful,
What will justify me before Him.

1980

Si pe final o ultima mica mostra .... NAZDROVIE.....:

poza la care ma zgaiesc eu la servici toata ziua

The Disintegration of the Persistence of Memory, 1952/54

asta desigur cand nu ma alearga astia dintr-o shedintza in alta...traiasca shedintzele ca te mai impiedica un pic sa gandesti si iti dau un pic de timp sa respiri...timpul...de fapt de aici mi s-a tras...
si ca sa fiu sincer pana la capat trebuie sa ii multumesc lui Greg si Vantze pentru o admirabila plimbare prin montmartre...nu v-am spus inca? urasc parisu'...o sa mai auziti afirmatia asta de la mine...mai putin coltul ala care sincer nu stiu ce cauta in paris cand de fapt apartine unui alt loc... multumiri si multa dragoste Vantze pentru o si mai memorabila calatorie in trecut...parca eram din nou noi, cei din liceu, plimbandu-ne prin bucurestiu' pe care il iubesc (nu ca pe paris pe care il urasc...:) sau ascultand muzica in biblioteca din fata liceului sau nu stiu ... facand ce faceam noi cand aveam 16 ani...
spuneam de timp...cate ceva... cand ne plimbam noi prin montmartre si am promis ca dupa expozitie o sa spunem fiecare ce ne-a placut...desi erau foarte multe de admirat...alice...La Femme En Flambe .... ei bine eu m-am lipit de timp ... probabil mi s-a parut si un pic ciudat ca dupa ce tocmai vorbiram de timp sa vad ca si pe altii i-a durut...si acu fug ca dimineata la 8 am alta shedintza...ce ti-e si cu shedintzele astea...

Autoalint

am gasit un mic remediu...si cu culori ca tot sunt in zodia vizualului...